Cred ca nu exista student cazat in caminele universitatii “Alexandru Ioan Cuza” care sa fie multumit de cum merge netul. Problema persista de cateva luni si nimeni nu ia nici o masura. Din cate am inteles s-ar fi introdus niste restrictii pentru diverse programe sau servicii ce folosesc internetul pentru a nu supraincarca banda. Cu toate acestea nu se simte nici o imbunatire si in continuare seara cand ne intoarcem de la facultate si vrem sa verificam mail-ul trebuie sa incercam de vreo 3-4 ori pana reusim; asta sa nu mai vorbim de alte pagini sau servicii web mai pretentioase. Mai multi colegi au incercat sa obtina o explicatie de la Departamentul de Comunicatii Digitale, departament care se ocupa de administrarea acestui serviciu. Raspunsul a fost acelasi: “Nu stim care este cauza, momentan nu putem face nimic.”

 Este drept, internetul este gratis si din aceste motive nu putem reclama aceasta problema unor institutii precum protectia consumatorului. Trebuie sa ne multumim cu ce primim, ca doar nu platim nimic.  Interesant este ca dorind sa iau internet de la un alt furnizor din zona mi s-a spus ca nu am voie. Sunt obligat sa ma descurc cu ce primesc de la universitate. Caminul vine la pachet cu internetul. Ai ales caminul X, alegi automat si internetul din caminul X.

 Revenind putin la restrictiile care au fost introduse, ele sunt perfect acoperite de intelegerea cu care esti de acord in momentul in care vrei sa “dai drumul la net”,  intelegere incheiata intre tine si Departamentul de Comunicatii Digitale al Universitatii Alexandru Ioan Cuza. Aceasta spune ca internetul, care iti este oferit gratis, este doar pentru a fi folosit in scopuri “academice”. Cu toate acestea viata de camin inseamna atat program “academic” cat si timp liber, timp liber in care trebuie sa te descurci cu acelasi net infect si plin de restrictii, neavand dreptul si puterea sa faci ceva in acest sens.

Iata ca se apropie alegerile “cele mari” de la universitati. O batalie interesanta va fi pentru reprezentantii studentilor din Birourile  universitatilor “Alexandru Ioan Cuza” si “Gheorghe Asachi”.

Din ce se aude, mai mult ca sigur la Cuza lupta pentru reprezentantul studentilor in Biroul Senat se va da intre Daniel Juravle  si Bogdan Alexandru  iar la Poli intre Ionut Dulgheriu si Gabriel Alexandru. Va fi interesant de vazut cum si-a negociat fiecare voturile celorlalti studenti senatori si daca aceste negocieri se vor rasfrange si asupra votului pentru celelalte pozitii din Biroul Senat. 

Am vazut recent ca primarul Nichita se lauda ca e “pe cale” sa obtina o finantare de circa 6 milioane de euro de la UE (si mai spera la inca una de 15) . In locul primarului Nichita as fi tacut . Sase milioane de euro este extrem de putin pentru Iasi. Sunt comune care au primit finantari de acesta dimensiune.

Iata o lista cu doar cateva proiecte pe care primaria ar fi putut primi finantare prin fondurile structurale:

1. Restaurarea Palatului Culturii

prin Programul Operational Regional, axa prioritara “Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor”, operatiune orientativa : “reabilitarea si restaurarea cladirilor si monumentelor de importanta istorica si culturala aferente listelor monumentelor de patrimoniu”;

2. Amenajarea corespunzatoare a parcurilor din municipiul Iasi

prin Programul Operational Regional, axa prioritara “Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor”, operatiune orientativa : crearea si/sau conservarea spatiilor verzi si pentru recreere (gradini publice, parcuri, mobilier urban, containere, deseuri);

3. modernizarea retelei liniilor de tramvai fara a folosi bani din bugetul municipalitatii, adica banii iesenilor

prin Programul Operational Regional, axa prioritara “Sprijinirea dezvoltarii durabile a oraselor”, operatiune orientativa : extinderea si/sau modernizarea retelei liniilor de tramvai si troleibuz si a infrastructurii aferente ;

Conditii pentru aceste proiecte :

Aplicanti: Autoritati ale administratiei publice locale din mediul urban
Valoare proiect: 500.000-50.000.000 Euro
Nivelul de sprijin: maxim 98%

4. Constructia unei sosele de centura si a unui pasaj rutier care sa descongestioneze traficul in zona trecerii la nivel cu cale ferata din Canta

prin Programul Operational Regional, axa prioritara “Imbunatatirea infrastructurii de transport regionale si locale”, domeniul major de interventie: “Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene si locale (inclusiv
constructia, reabilitarea soselelor de centura)”, operatiuni orientativa :”Constructia / reabilitarea / modernizarea soselelor de centura pentru eliminarea blocajelor rutiere si traversarea, în conditii de siguranta, a localitatilor;” si “Construirea/ modernizarea/ reabilitarea de pasaje rutiere si pasarele” ;

5. Amenajarea de parcari

prin Programul Operational Regional, axa prioritara “Imbunatatirea infrastructurii de transport regionale si locale”, domeniul major de interventie: “Reabilitarea si modernizarea retelei de drumuri judetene si locale (inclusiv
constructia, reabilitarea soselelor de centura)”, operatiune orientativa : “Refugii si parcari, piste de biciclete, iluminat stradal, reparatii trotuare.” ;

Conditii pentru aceste proiecte :

Aplicanti: autoritatile administratiei publice sau asociatiile de dezvoltare intercomunitara: Consiliile Judetene si consilii locale din mediul urban
Valoare proiect: 1.000.000-50.000.000 Euro
Nivelul de sprijin: maxim 98%

Acestea sunt doar cateva din zecile de proiecte pe care primaria le-ar putea face din alte fonduri decat cele de la bugetul local. Dar pentru asta e nevoie de un primar capabil si care sa isi dea interesul. Nichita nu stie sa obtina bani pentru Iasi decat prin credite peste credite, lasand “urmasilor” o nota de plata considerabila. Este mai usor asa intr-adevar. Banii europeni sunt urmariti si controlati cu atentie. Nu se pot face prea multe smenuri cu ei.

Iasul are nevoie de un nou stil de management. Poate din vara …

Uitandu-ma pe pagina domnului profesor Dan Cristea (candidat la functia de rector al Universitatii Alexandru Ioan Cuza) am descoperit un “suport” de curs festiv care mi s-a parut interesant. Va invit sa il vedeti si voi.

Curs festiv 2007 - Haideti sa plecam de acasa

Citind presa de astazi mi-a sarit in ochi un articol din Cotidianul. L-am citit o data, de doua ori si tot nu mi-a venit sa cred:

“Conducerea partidului il sustine pe Stefan Pirpiriu pentru sefia organizatiei de tineret a PD-L. Familia Basescu, nu.

Candidatura europarlamentarului Monica Ridzi pentru sefia tinerilor PD-L si sustinerea primita de aceasta din partea Elenei Basescu au incurcat socotelile conducerii centrale a partidului, care sustinea un alt candidat. Pe Stefan Pirpiriu. Surse din PD-L spun ca presedintele Traian Basescu le-a transmis celor trei lideri, Emil Boc, Vasile Blaga si Adriean Videanu, ca Stefan Pirpiriu nu-i este pe plac. De altfel, fiica presedintelui, Elena Basescu, care candideaza pentru functia de secretar general al organizatiei, si-a anuntat deja in acest weekend sustinerea pentru Monica Ridzi. ”

Daca aceste lucruri se intampla in realitate atunci este foarte grav. Daca a ajuns Basescu (care ar trebui sa fie “apolitic”) sa isi bage nasul atat de tare pana si in organizatia de tineret, ne putem inchipui ce se intampla in cadrul organizatiilor de seniori ale PD-L. Daca acestea sunt criteriile dupa care se alege o conducere intr-un partid democratic atunci putem considera ca si in PCR era democratie.

O organizatie de tineret in care posturile de conducere se stabilesc in acest fel va fi doar o unealta in mana celui care va reusi sa isi impuna candidatul si nu va avea niciodata liberatatea necesara pentru a functiona cum trebuie si pentru a isi permite sa aiba propriile puncte de vedere si programe.

Mai grav este daca tinerii accepta aceste interventii. Inseamna ca sunt lasi, aserviti si ca fac politica din alte motive decat ar trebui. Imi este scarba deja. Nu-i nimic … deschidem winampul, apasam “j” si mai scriem o data “Suflete de sluga”.

Iata ca cei trei candidati pentru functia de rector au fost validati de catre Senatul universitatii. Acestia sunt: Vasile Isan, Ovidiu Cirja si Dan Cristea. Nimeni nu s-ar fi gandit acum o luna la aceste nume.

Nici unul din marii favoriti nu intra in aceasta competitie. Prin marii favoriti ma refer la profesorii: Vasile Cocris, Henri Luchian si Constantin Salavastru , acestia nefiind nominalizati de consiliile profesorale ale facultatilor la care isi desfasoara activitatea cu toate ca sunt nume grele in universitate. Gurile rele spun ca de fapt s-a incercat (cu succes) faultarea lui Oprea si a echipei acestuia de catre cei nemultumiti de sistemul de management pe care acesta l-a practicat si de politizarea institutiei. Cand spun cei nemultumiti ma gandesc in special la profesorii altor facultati decat FEAA - facultatea de suflet a lui Dumitru Oprea si masina de produs bani a Universitatii, facultate care a beneficiat de avantaje nete in comparatie cu celelalte in ultimul mandat.

Henri Luchian si Constantin Salavastru au fost prorectori in mandatul trecut si se pare ca nu au fost preferati de consiliile facultatilor lor (Informatica si Filosofie) intrucat acestia au facut parte din echipa lui Oprea si au consimtit programul sau managerial.

Despre Vasile Cocris (fost decan FEAA) se stie ca are o relatie extrem de buna cu Dumitru Oprea, fiind mana dreapta a acestuia. Cocris l-a urmat pe Oprea peste tot, inclusiv in politica (PNL , PLD, PD-L). Surprinzator acesta nu a mai candidat la nici o functie in conducerea universitatii sau a facultatii. O barfa spune ca acesta s-ar pregati pentru un mandat de vice-primar in cazul in care Oprea se instaleaza la Palatul Roznovanu din vara. De fapt se pare ca acesta nu intrat in cursa pentru functia de rector deoarece eticheta pe care o are pusa pe frunte (”omul lui Oprea” ) i-ar fi creat reale probleme in actualul context si i-ar fi diminuat considerabil sansele. Candidatura sa, chiar daca ar fi fost sustinuta neconditionat de FEAA, nu ar fi fost pe placul celorlalte facultati.

Imi amintesc ca in noiembrie 2007, erau unele voci prin universitate care spuneau : “Il votam pe Oprea, poate iese si pleaca la Bruxelles si scapam de el” . Am crezut ca acestea erau doar voci izolate, dar aparent nu era chiar asa.

Oricum merita de urmarit aceasta competitie pana la capat. Cel mai interesant moment va fi alegerea prorectorilor. Atunci vor iesi la suprafata aliantele, se va vedea cine cu cine s-a inteles si ce compromisuri s-au facut .

Sucevean fiind la origine incerc sa urmaresc si scena politica din orasul meu natal. Ultimele intamplari mi-au adus aminte de o melodie. Iata cateva declaratii mai vechi si mai noi:

noiembrie 2007:

Ion Lungu (primarul municipiului Suceava - ales din partea PNL) : “Ii invitam pe suceveni sa dea un vot adevaratilor liberali”. Liderul PNL Suceava, Ion Lungu, spune ca populatia din mediul rural il asteapta pe Gheorghe Flutur pentru a le explica de ce nu si-a respectat promisiunile fata de ei . “Daca azi nu am reusit sa accesam mai nimic din fondurile pentru agricultura, acest lucru se datoreaza in mare masura domnului Gheorghe Flutur”, spune Lungu.

februarie 2008:

Ion Lungu spune ca înca mai crede în proiectul politic al lui Gheorghe Flutur si ca revine în vechea echipa din 2004. „Oamenii conteaza mai mult decât orice sigla de partid”, a spus Lungu

aprilie 2007:

Gheorghe Flutur: “nu voi colabora cu acest ticalos, meschin si oportunist . Domnul Lungu face de rusine politica suceveana si pe suceveni..de aceea din 2008 trebuie schimbat”

februarie 2008:

Gheorghe Flutur: „Aveti în fata tripleta de aur a primarilor din nordul Moldovei (n.r. Gheorghe Stefan, Ion Lungu si Catalin Flutur), care au facut prima revolutie portocalie si suntem pregatiti sa facem a doua revolutie portocalie”

… mi-au adus aminte de o melodie a lui Florin Chilian, se numeste “Sa nu preacurvesti - Suflete de sluga”

prolog

 A face politica in cadrul unei organizatii de studenti (si aici ma refer la o organizatie puternica si bine definita ) este poate una din cele mai mari provocari pe care le poate incerca orice tanar dornic de a imbratisa aceasta atat de interesanta “preocupare”. Imi aduc si acum aminte cum prin 2004 venind din Suceava, unde am activat aproape un an in cadrul organizatiei de elevi, am intrat in marea familie a tineretului liberal iesean. Fiind proaspat student si foarte mandru de aceasta noua titulatura mi-am indreptat atentia catre Clubul Studentesc Liberal ( organizatia de studenti din cadrul PNL) . Imi amintesc cum am deschis timid usa de la sediul din Podu Ros intr-o miercuri dupa-amiaza si am ramas socat de agitatia din sala de sedinte. Nu eram obisnuit cu asa ceva. Vedeam tineri care dezbateau aprig, isi prezentau cv-uri si proiecte politice; simteam ca se apropie ceva destul de important. Intr-adevar urmau alegerile la CSL. In urmatoarea sedinta au ramas socati ceilalti cand am spus ca vreau si eu sa candidez. Deja era destul de mare aglomeratia pe locurile din Biroul de Conducere si mai venea inca unu in al 12-lea ceas sa zica ca vrea si el . Atunci am simtit pentru prima data un fior rece pe sira spinarii vazand privirile nu tocmai prietenoase ale celorlalti candidati. Acest lucru nu m-a impiedicat totusi sa continui. Am crezut in sansa mea si am crezut ca acolo imi este locul. Am candidat si am iesit primul membru supleant (un fel de prima rezerva care intra daca se “accidenteaza” cineva ). Era un rezultat bun, insa greul abia de aici a inceput. Trebuia sa ma integrez intr-o echipa in care deja erau sudate unele relatii, trebuia sa castig increderea colegilor mei si sa ii fac sa nu ma mai priveasca ca pe un intrus, trebuia sa fac fata unui ritm de lucru care mi se parea infernal. Pana la urma am reusit acest lucru dupa aproximativ un an (o perioada mult mai mare decat mi-as fi putut imagina vreodata). Costul : multe zile si nopti pierdute, multi nervi, multi kilometri batuti la pas in actiuni, multe ore consumate la telefon.

  A trecut destul de mult timp de atunci; intre timp am ajuns presedinte al Clubului Studentesc Liberal Iasi si am avut un mandat de membru in Biroul National de Coordonare al Cluburilor Studentesti Liberale din Romania. Privind in urma acum ii inteleg pe colegii mei care se uitau “ciudat” la mine cand am inceput. Ii inteleg pentru ca stiu cat au trebuit sa munceasca pentru a isi castiga respectul in aceasta familie Ii inteleg insa si pe “bobocii” care vin si care au nevoie de o sansa. Uneori trebuie sa dai si cecuri in alb. Cui si cate ? Asta depinde numai de experienta, intuitia si flerul fiecaruia din cei care semneaza aceste cecuri. Important este insa ca cei care le primesc sa dovedeasca ca le merita pentru ca altfel a doua oara cu siguranta nu se vor mai intalni cu aceasta sansa.

Am zis la inceput ca a face politica in cadrul unei organizatii de stundenti precum CSL este o provocare. Da, este o provocare pentru oricine care vine si doreste sa isi inceapa cariera politica intr-o astfel de organizatie. Trebuie sa castigi respectul colegilor, al membrilor din cadrul organizatiei de tineret si apoi al seniorilor. O organizatie studenteasca are anumite “reguli” specifice ei (o sa revin asupra lor intr-un post viitor) pe care e preferabil sa le respecti daca vrei sa te integrezi in aceasta. Pretentiile sunt foarte mari, mai ales daca reprezinti un partid precum PNL (care s-a bucurat mult timp de o mare simpatie pe sectorul studentesc) iar resursele pe care le ai la indemana de multe ori sunt limitate. Daca pentru proiecte reusesti de cele mai multe ori sa obtii fondurile de care ai nevoie, cheltuielile “zilnice” le acoperi de cele mai multe ori din buzunarul tau (si aici intra telefoane, transport, consumabile etc.). Pentru studenti e destul de greu tinand cont ca majoritatea nu beneficiaza de un venit propriu si trebuie sa faca uneori sacrificii destul de mari pentru a acoperi aceste cheltuieli. Dar asta e , daca vrei sa faci politica mai renunti la un chef, la o iesire in oras, mai strangi cureaua. Daca cineva isi inchipuie ca studentii si tinerii fac activeaza politic pentru avantaje finanaciare se insala amarnic.

 Cand faci activezi intr-o organizatie politica de studenti esti pus in tot felul de situatii cu care te intalnesti poate pentru prima data in viata si toata lumea este cu ochii pe tine. O greseala si toata munca de un an sau mai bine se poate duce pe apa sambetei. Nimeni nu te menajeaza, nimeni nu te compatimeste. La fiecare pas care il faci exista intotdeauna cineva care asteapta sa calci strambi si sa treaca in fata ta. Trebuie sa iti faci intotdeauna treaba impecabil, sa nu lasi loc de interpretari si mai ales sa fi corect fata de ceilalti.

 Cu toate acestea se merita. Mai mult la un moment dat creaza dependenta. Politica la acest nivel este poate cea mai buna scoala pentru viata. Te invata aproape tot ce ai nevoie: sa lucrezi in echipa, sa te faci remarcat,sa maschezi anumite greseli, sa ai sefi, sa negociezi, sa te comporti “adecvat” in fiecare mediu cu care interactionezi, sa te “dedublezi”. Sunt lucruri care facultatea nu te invata, sunt lucruri cu care mai devreme sau mai tarziu tot te intalnesti. De multe ori simti ca traiesti in doua lumi diferite; astazi iei masa cu colegii la cantina, injurand piureul rece facut din fulgi, iar maine participi la un eveniment la Palatul Parlamentului unde se impune “tol festiv” si unde este prezenta toata lumea buna a partidului. Important e sa nu uiti unde iti este locul tau, ce ai tu de facut si sa nu ramai intr-o stare de reverie cauzata de aceasta trecere brusca din “student class” in “high class”.