prolog

 A face politica in cadrul unei organizatii de studenti (si aici ma refer la o organizatie puternica si bine definita ) este poate una din cele mai mari provocari pe care le poate incerca orice tanar dornic de a imbratisa aceasta atat de interesanta “preocupare”. Imi aduc si acum aminte cum prin 2004 venind din Suceava, unde am activat aproape un an in cadrul organizatiei de elevi, am intrat in marea familie a tineretului liberal iesean. Fiind proaspat student si foarte mandru de aceasta noua titulatura mi-am indreptat atentia catre Clubul Studentesc Liberal ( organizatia de studenti din cadrul PNL) . Imi amintesc cum am deschis timid usa de la sediul din Podu Ros intr-o miercuri dupa-amiaza si am ramas socat de agitatia din sala de sedinte. Nu eram obisnuit cu asa ceva. Vedeam tineri care dezbateau aprig, isi prezentau cv-uri si proiecte politice; simteam ca se apropie ceva destul de important. Intr-adevar urmau alegerile la CSL. In urmatoarea sedinta au ramas socati ceilalti cand am spus ca vreau si eu sa candidez. Deja era destul de mare aglomeratia pe locurile din Biroul de Conducere si mai venea inca unu in al 12-lea ceas sa zica ca vrea si el . Atunci am simtit pentru prima data un fior rece pe sira spinarii vazand privirile nu tocmai prietenoase ale celorlalti candidati. Acest lucru nu m-a impiedicat totusi sa continui. Am crezut in sansa mea si am crezut ca acolo imi este locul. Am candidat si am iesit primul membru supleant (un fel de prima rezerva care intra daca se “accidenteaza” cineva ). Era un rezultat bun, insa greul abia de aici a inceput. Trebuia sa ma integrez intr-o echipa in care deja erau sudate unele relatii, trebuia sa castig increderea colegilor mei si sa ii fac sa nu ma mai priveasca ca pe un intrus, trebuia sa fac fata unui ritm de lucru care mi se parea infernal. Pana la urma am reusit acest lucru dupa aproximativ un an (o perioada mult mai mare decat mi-as fi putut imagina vreodata). Costul : multe zile si nopti pierdute, multi nervi, multi kilometri batuti la pas in actiuni, multe ore consumate la telefon.

  A trecut destul de mult timp de atunci; intre timp am ajuns presedinte al Clubului Studentesc Liberal Iasi si am avut un mandat de membru in Biroul National de Coordonare al Cluburilor Studentesti Liberale din Romania. Privind in urma acum ii inteleg pe colegii mei care se uitau “ciudat” la mine cand am inceput. Ii inteleg pentru ca stiu cat au trebuit sa munceasca pentru a isi castiga respectul in aceasta familie Ii inteleg insa si pe “bobocii” care vin si care au nevoie de o sansa. Uneori trebuie sa dai si cecuri in alb. Cui si cate ? Asta depinde numai de experienta, intuitia si flerul fiecaruia din cei care semneaza aceste cecuri. Important este insa ca cei care le primesc sa dovedeasca ca le merita pentru ca altfel a doua oara cu siguranta nu se vor mai intalni cu aceasta sansa.

Am zis la inceput ca a face politica in cadrul unei organizatii de stundenti precum CSL este o provocare. Da, este o provocare pentru oricine care vine si doreste sa isi inceapa cariera politica intr-o astfel de organizatie. Trebuie sa castigi respectul colegilor, al membrilor din cadrul organizatiei de tineret si apoi al seniorilor. O organizatie studenteasca are anumite “reguli” specifice ei (o sa revin asupra lor intr-un post viitor) pe care e preferabil sa le respecti daca vrei sa te integrezi in aceasta. Pretentiile sunt foarte mari, mai ales daca reprezinti un partid precum PNL (care s-a bucurat mult timp de o mare simpatie pe sectorul studentesc) iar resursele pe care le ai la indemana de multe ori sunt limitate. Daca pentru proiecte reusesti de cele mai multe ori sa obtii fondurile de care ai nevoie, cheltuielile “zilnice” le acoperi de cele mai multe ori din buzunarul tau (si aici intra telefoane, transport, consumabile etc.). Pentru studenti e destul de greu tinand cont ca majoritatea nu beneficiaza de un venit propriu si trebuie sa faca uneori sacrificii destul de mari pentru a acoperi aceste cheltuieli. Dar asta e , daca vrei sa faci politica mai renunti la un chef, la o iesire in oras, mai strangi cureaua. Daca cineva isi inchipuie ca studentii si tinerii fac activeaza politic pentru avantaje finanaciare se insala amarnic.

 Cand faci activezi intr-o organizatie politica de studenti esti pus in tot felul de situatii cu care te intalnesti poate pentru prima data in viata si toata lumea este cu ochii pe tine. O greseala si toata munca de un an sau mai bine se poate duce pe apa sambetei. Nimeni nu te menajeaza, nimeni nu te compatimeste. La fiecare pas care il faci exista intotdeauna cineva care asteapta sa calci strambi si sa treaca in fata ta. Trebuie sa iti faci intotdeauna treaba impecabil, sa nu lasi loc de interpretari si mai ales sa fi corect fata de ceilalti.

 Cu toate acestea se merita. Mai mult la un moment dat creaza dependenta. Politica la acest nivel este poate cea mai buna scoala pentru viata. Te invata aproape tot ce ai nevoie: sa lucrezi in echipa, sa te faci remarcat,sa maschezi anumite greseli, sa ai sefi, sa negociezi, sa te comporti “adecvat” in fiecare mediu cu care interactionezi, sa te “dedublezi”. Sunt lucruri care facultatea nu te invata, sunt lucruri cu care mai devreme sau mai tarziu tot te intalnesti. De multe ori simti ca traiesti in doua lumi diferite; astazi iei masa cu colegii la cantina, injurand piureul rece facut din fulgi, iar maine participi la un eveniment la Palatul Parlamentului unde se impune “tol festiv” si unde este prezenta toata lumea buna a partidului. Important e sa nu uiti unde iti este locul tau, ce ai tu de facut si sa nu ramai intr-o stare de reverie cauzata de aceasta trecere brusca din “student class” in “high class”.